Colegiul Naţional “ALEXANDRU IOAN CUZA” Ploieşti 2015
Știință, joc și inovare
-
Participanții la proiectul „ Informația este cheia ” sunt elevi care doresc să pătrundă cât mai mult în tainele științei și tehnicii. Elevii clasei a XII-a B, pe lângă preocuparea pentru pregătirea temelor pentru școală, pentru recapitularea materiei pentru bacalaureat își găsesc timp și pentru știință aplicată. Introducerea tehnologiei digitale în societatea contemporană determină modificări începând cu perioada copilăriei, când lumea se dezvăluie prin și prin intermediul televizorului, calculatorului, telefonului mobil și internetului. Rețelele tehnice care sunt utilizate în școală permit colaborarea în rezolvarea unor probleme, în găsirea de chei necesare rezolvării unor probleme sau stabilirii unui progres.
-
Iată mărturiile a doi elevi care au fost informați, au căutat chei și au deschis o posibilitate de nou și de mai bine. Aceștia sunt Șerban Răzvan, olimpic la CISCO și matematică și Drăgan Vlad, olimpic la matematică.
„ Sunt Răzvan, elev in clasa a 12-a si vă voi povesti experiența mea la concursul InfoMatrix când am aflat de la doamna profesoara de TIC de acest concurs care avea mai multe categorii printre care si sectiunea de "Aplicatii". Mi-am spus ca nu ar fi rau sa ma inscriu si eu, insa nu aveam nici o idee despre ce voi face.
Saptamanile au trecut si etapa de selectie a proiectelor trecea si ea fara ca eu sa am habar cu ce ma voi prezenta la concurs. Inspiratia a venit atunci cand, fiind la un prieten acasa, am vrut sa ne jucam un joc de curse in doi. Neavand controller separat am avut o sclipire sa incerc sa caut pe telefon o aplicatie ce indeplineste aceasta functie. Opa. O asemenea aplicatie nu exista. Suparat ca nu pot sa ma joc, dar totusi bucuros ca am gasit idee de aplicatie, am inceput in saptamana ce urma sa creez programul, sa ii adaug o interfata si in cele din urma sa o fac utilizabila.
Am dat proiectul la procesul de selectie online, a fost acceptat si dupa urma sa ma prezint la Bucuresti pentru etapa nationala peste cam o luna. Am facut mici adaugiri aplicatiei, am reparat cateva buguri, imi placea cum functioneaza, cum comunica prin wireless cu calculatorul, insa, pentru ca am fost uituc, nu o testasem cred nici macar o data.
Si iata-ma la Bucuresti. Am primit un stand unde sa imi expun aplicatia pe laptop si am inceput sa ma desfasor, insa acum urma primul hop pe care trebuia sa il sar: trebuia sa testez in cele din urma aplicatia si in 2 ore urma sa o prezint. Acu-i acu. Cauta pe laptop un joc pe care sa iti expui bine aplicatia. Jocuri de curse? Nici unul nu era instalat. Call of Duty? Nici gand, este greu sa joci shootere cu controllerul. Solitaire? Serios...? Si am ramas la ultima mea optiune: GTA San Andreas. De ce nu? Iau o masina si ma plimb cu ea prin oras si intru in diverse chestii.
Am incercat pentru prima data aplicatia. Buuuun. Functiona exact cum ma asteptam. Nici un bug, nici o eroare. Hai sa o mai incerc sa ma mai joc putin. Dupa 10 minute, langa standul meu se stransese destul de multa lume care ramanea uimita cum un pusti cu un telefon in mana se joaca GTA pe un laptop la 2 metri distanta. Bun. Oamenilor le place ceea ce am facut. Intrebarea era: va fi la fel de acceptata si de juriu?
Peste 2 ore doamna profesoara ma astepta sa ies din sala prezentarii. Acolo mi-am expus proiectul juriului si urma sa aflu verdictul ziua urmatoare la premiere. Surpriza mare. Am luat premiul II, fiind intrecut doar de un tip pe nume Ionut Budisteanu (sunt sigur ca ati auzit de el) ce a avut un proiect mult mai complex si mai dezvoltat decat mine. Bucuros cu premiul luat, m-am intors acasa fericit ca am mai invatat cate ceva din aceasta experienta, si pe viitor o sa am grija sa imi testez aplicatiile acasa.”
Buna, ma numesc Dragan Vlad, elev in clasa a XII-a, si sunt pasionat de robotica, retelistica si automatizari, deci de informatica aplicata. Cam asta ar fi o scurta descriere a mea. Am 19 ani si practic acest hobby de 2 ani, mai exact din clasa a 10-a cand ajutat de un prieten, am reusit cu ajutorul unei placute Arduino sa aprind primul meu led prin intermediul unui calculator. Am fost fascinat de acest lucru si incepand sa ma documentez am aflat ca se pot face mai multe lucruri cu ajutorul acestei placute programabile.
Primul meu robot l-am construit la o luna dupa ce am reusit sa aprind acel led. Era un robot simplu, care reusea sa evite obstacole cu usurinta. Am participat cu el la concursul judetean Info-Educatia unde am obtinut premiul al III-lea. Nu am mers mai departe, dar nu m-am descurajat si afland despre concursul Info-Matrix am inceput sa construiesc al doilea robot.
Ideea mi-a venit atunci cand, uitandu-ma pe youtube, am vazut un reportaj despre un robot facut de Universitatea din Boston care imita morfologia unui caine. Dupa mai multe cercetari am descoperit ca si o universitate din Elvetia a reusit sa realizeze o pisica robot. Am luat legatura cu profesorul coordonator al acestui proiect si am obtinut acordul lui de a face o pisica robot asemanatoare.
Proiectul se numeste "Cat-Robot" si pentru realizarea lui au fost necesare 4-5 luni. Acest lucru se intampla acum un an in aceasta perioada. Participarea la concursul national Info-Matrix mi-a adus locul al II-lea, locul I fiind obtinut de un tip pe nume Ionut Budisteanu (tipul ala super destept care a castigat concursul Intel si multe altele).
In legatura cu robotul, partea ceea mai grea nu a fost partea de soft, ci partea de mecanica, partea tehnica in care au trebuit calculate toate modelele geometrice descrise de picioarele robotului.
In partea dreaptă se poate observa o schema generala a robotului si modul cum trebuie realizat. Picioarele se misca in contratimp pentru a asigura stabilitate, iar picioarele sunt concepute pe mecanism de tip pantograf. A fost cel mai complex proiect al meu de pana acum si sunt foarte mandru de rezultatul pe care l-am obtinut cu ajutorul lui.
Dupa terminarea concursului am inceput sa ma axez mai mult pe partea de automatizari, am avut pana acum cateva proiecte micute la niste blocuri prin Ploiesti iar cel mai bun proiect al meu l-am avut la Coca-Cola Ploiesti, unde am automatizat portile prin care se incarca marfa in camioane, stiu suna banal si poate ca pentru unii asa si este, dar nu toti au acces acolo deci pentru mine a fost un mare plus.
Oricum pe partea de robotica, am mai avut cativa robotei micuti de uz “casnic”,deoarece in momentul de fata ma concentrez pe ceea ce unii ar intitula-o drept “the ultimate chalange” sau cum se zice in romana “Bacalaureat”. Doresc sa aplic la facultatea Politehnica Bucuresti la sectia de Automatica pentru a-mi putea continua cercetarile in materie de robotica.