Persoanele implicate în proiectul „Informația e cheia” au vizitat în această săptămână mai multe

instituții de profil real din municipiul București, fiind prezenți și la evenimentul anual desfășurat în cadrul Universității Politehnice, anume la Polifest.

Din punctul meu de vedere, despre această activitate merită spuse câteva cuvinte:

      Era în jur de ora trei când autocarul a parcat în fața Universității. Unul după altul, am pornit pe alei în urma profesorilor. Nu știam încotro mergem, nu știam cum arată și cum se procedează la un astfel de eveniment și, nu știam ce ne așteaptă. Atunci, 8 aprilie, era ultima zi de desfășurare a  Polifest-ului, dar ne-am asumat riscul de a merge totuși, deși  aveam să pierdem  unele dintre ,,surprizele” primelor zile. Mai bine mai târziu decât niciodată,nu? La intrare, ne-au întâmpinat câteva standuri cu cărți, și m-a surprins faptul că unele din subiectele lor ieșeau din tema științifică. Am rămas minute în șir răsfoind romane de beletristică, până ce m-am văzut singură pe hol. Încotro?

Ceilalți merseră deja la standurile de prezentare ale facultăților. Privind detașat îți va părea doar un șir de tarabe, cu ceva tehnologie pe ele și câțiva studenți rătăciți pe acolo...Dar când te apropii și înțelegi ce se află în spatele acelor pancarte și sloganuri, dezinteresul începe să se dizolve. De exemplu, ai rămâne indiferent în fața unui simulator de zbor cu deltaplanul complet echipat? Sau nu ți-ai întoarce privirea când un fulger violet generat de unul dintre proiecte ar speria sala? Și sunt sigură că ți-ai fi dorit să te joci cu planoarele care pluteau prin încăpere,construite de studenții Politehnicii .

     Ceea ce mie mi-a plăcut extrem de mult a fost o machetă, care prin bandă adezivă neagră constituia traseul unor „mașinuțe”  care îl urmau cu abilitate.Prototipurile au fost construite de la zero de către studenți, din materialele proprii și cunoștințele în domeniu. Am stat de vorbă cu una dintre ,,inventatoare” și mi-a explicat cu răbdare tot misterul din spatele ,,jucăriei”. I-am văzut astfel placa de bază, motorașul, senzorii ce nu îl lăsau să părăsească traseul și am înțeles algoritmul de la baza sa (unul foarte complex, fiindcă mașinuța realiza singură ce drum parcursese greșit, ocolindu-l ulterior).Acest lucru m-a și motivat în ceea ce privește informatica. Când eram copil, nu mă întrebam niciodată cum a apărut o anumită jucărie, deși în spatele ei stătea o întreagă poveste. Dimpotrivă, credeam că eu îi scriu acea poveste! În aceeași categorie intră toate produsele tehnologice de zi cu zi. V-ați întrebat vreodată ce e acel lucru de fapt?Ce ascunde? Și câte din informațiile care îl definesc ne sunt adresate? Excursia aceea m-a învățat să privesc  în profunzime și să apreciez fiecare lucru , oricât de „nesemnificativ” ar părea, fiindcă ceea ce e vizibil, nu spune decât un fragment din lunga sa istorie.

      Dacă vreodată aveți ocazia de a fi prezenți la acest eveniment, vă sfătuiesc cu drag să profitați de asta, va fi atât o experiență inedită, cât și o puternică lecție morală despre apreciere, ambiție și succes.  (Mîrza Andra, clasa a IX-a A)